E mai bine să fii iubit sau temut?

Posted by

“Nasce da questo una disputa: s’egli è meglio essere amato che temuto, o temuto che amato. Rispondesi, che si vorrebbe essere l’uno e l’altro; ma perché egli è difficile, che e’ stiano insieme, è molto più sicuro l’esser temuto che amato, quando s’abbi a mancare dell’un de’ duoi.” Niccolo Machiavelli

Pionier al Teoriei Politice

Machiavelli a fost un pionier al teoriei politice, recunoscut în toată lumea și studiat la cele mai importante universități în cursurile de istorie a ideilor politice sau alte cursuri similare. El și-a pus inițiatic problema imaginii liderului și modul în care acesta poate avea cea mai mare influență, dacă este mai important să fie iubit sau temut.

Limite ale puterii politice

Cu siguranță, teoria politică a lui Machiavelli trebuie văzută în contextul vremii. În timpul său democrația în principatele Italiene era aproape inexistentă, iar atunci când un principe ajungea la putere acesta putea să spere că va rămâne la putere până la finalul vieții sale. Revenind în ziua de astăzi unde democrația este mult mai larg răspândită iar liderii țărilor dezvoltate sunt direct răspunzători în fața electoratului o dată la câțiva ani, putem observa că există și câteva poziții puternice care nu au o limită de mandate. Aici putem să enumerăm poziția de cancelar al Germaniei pe care Helmuth Kohl a ținut-o 16 ani (8 ani în Germania de Vest și 8 ani în Germania Unită), iar Angela Merkel timp de 13 ani (în 2018), dar și funcții precum președintele Rusiei (limită de două mandate consecutive dar nu există o limită pentru mandate neconsecutive) sau de premier al Italiei sau Olandei (fără limită de mandate). Aceste funcții se pretează destul de mult ca subiect pentru capitolul lui Machiavelli legat de alegerea dintre iubirea și teama poporului. Limitele de mandate în țări precum Statele Unite ale Americii sau Franța, acolo unde președintele are limite clare ale mandatelor, au rolul să răspândească puterea politică și să împiedice ca statul să fie captiv unei singure figuri pentru mai mult de 10 ani și reduce riscul unei conduceri autoritare.

Partidul sau poporul?

Am să introduc o adăugire teoriei lui Machiavelli spunând că în acest context, în ziua de astăzi, e mult mai important partidul decât poporul pentru un lider. Așa cum am menționat mai sus sunt câteva poziții care nu au o limită de mandate, printre care am putea să o enumerăm și pe cea de prim-ministru al României. Cele mai multe din aceste poziții sunt nominalizate de către partidele politice și nu sunt votate direct de popor. Angela Merkel poate apărea pe afișe electorale și în dezbateri în campania electorală, dar funcția de cancelar nu este aleasă direct, ea candidează pentru un loc în Bundestag, apoi este nominalizată de partidul ei ca și cancelar în urma negocierilor din coaliție. Jonathan Powell, șeful de cabinet al lui Tony Blair descrie foarte bine perioada în care Blair a fost prim ministru prin perspectiva învățăturilor lui Machiavelli, în cartea sa The New Machiavelli. El folosește termenul de respectat, mai mult decât pe cel de temut și spune că de exemplu în partidul Conservator Margaret Thatcher nu era iubită, dar era foarte respectată, câștiga dezbaterile cu opoziția aproape săptămânal și conducea cu o mână de fier guvernul și partidul. La fel Tony Blair a dat impresia de lider tânăr și iubit în primele alegeri, dar o data cu cel de-al doilea mandat a dovedit că ia deciziile de unul singur și că este un lider care cere respect. Pentru un premier care a câștigat fără probleme trei rânduri de alegeri se poate spune că Tony Blair a fost atât iubit cât și temut de propriul partid. Dacă luăm exemplul României a contat întotdeauna modul în care un lider este văzut în partid, mult mai mult decât modul în care este văzut de popor. Victor Ponta a devenit premier și apoi candidat la președinție pentru că a fost nominalizat și susținut puternic de partid. Adrian Năstase nu a fost un lider iubit în țară dar a fost un lider atât iubit cât și temut în Partidul Social Democrat, asta l-a făcut să fie la putere pentru 4 ani și să fie candidat la prezidențiale pe un val de popularitate incontestabilă în partid.

Iubit sau temut de partid?

La întrebarea dacă e mai bine să fii iubit sau temut de partid putem răspunde prin câteva exemple simple din politica românească. Ion Rațiu, Corneliu Coposu, Emil Constantinescu au fost iubiți de partidul lor, probabil singurul partid care și-a promovat oamenii la începutul anilor ‘90 pe baza imaginii imaculate și a sentimentului membrilor față de lider, în contrast cu liderii care se impuneau prin forță în partid sau care ajungeau în funcții de conducere prin jocuri de culise fără a fi aleși sau simpatizați de membrii. Ca rezultate însă, doar Emil Constantinescu a avut rezultate foarte bune în alegeri, mai ales prin capacitatea lui entuziasmantă de a-l confrunta și în cele din urmă învinge pe Ion Iliescu. Succesul lui Constantinescu a fost unul de scurtă durată, un singur mandat după care partidul nu a reușit să mai intre în parlament. Corneliu Vadim Tudor și-a condus partidul cu o mână de fier, fără ca altcineva să-i poată lua locul de președinte pe parcursul vieții sale. Rezultatele sale au fost mult mai slabe decât ale PNȚCD în anii ‘90, iar singura sa victorie fiind prezența în turul doi la prezidențiale în 2000. Voturile PRM sunt ușor de explicat prin conjunctura nefavorabilă a partidelor de dreapta care au dezamăgit în mandatul 1996–2000, și lipsa de opțiuni de pe scena politică. Un alt factor al succesului este renumele candidaților prezenți pe listele PRM în 2000 și mai ales accesul lor la presă, nume ca Ion Dolănescu, Lucian Bolcaș sau Radu Pruteanu fiind prezente foarte des în studiouri.

Așadar din aceste exemple simple putem trage două concluzii, este de dorit să fii iubit de partid dacă vrei să ai un succes mai mare, dar pentru un succes de lungă durată este de dorit să fii temut de partid. Aici pot merge mai departe și pot să îndrăznesc să formulez o teză legată de pozițiile politice fără limită de mandate. Pentru a avea o poziție fără limită de mandate este absolut necesar să fii susținut de partidul din care faci parte, iar susținerea pe termen lung a partidului este dată de temerea acestora mai mult decât de iubirea membrilor. Ca atare putem spune că pentru a avea o poziție fără limită de mandate pentru o perioada lunga de timp e preferabil să fii temut nu iubit.

Încheiere

Am ajuns la aceeași concluzie ca și Machiavelli, dar începând cu o altă ipoteză, cei la care liderul trebuie sa fie atent sunt membrii partidului, nu poporul.

27 Octombrie 2018

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *