Frica la vot

Posted by

„I cannot believe the middle classes and the working classes, who after all have only to use their voting strength to get their own way, are going to degrade and cast away their own voting powers which their fathers won for them in the past” Winston Churchill, 1909

La fel ca orice altă activitate umană care presupune luarea de decizii și votul produce efecte emoționale puternice. Oamenii sunt predispuși la a fi influențați de emoții atunci când iau decizii și multe sentimente, trăiri, amintiri și dorințe intră în joc atunci când trebuie să fie făcute alegeri importante.

Problema moralității

Alegerile electorale sunt uneori și o problemă de moralitate, dar de cele mai multe ori este vorba de alegerea între două sisteme de valori diferite. Oamenii tind să inducă o profunzime morală mai mare discursurilor unor politicieni decât chiar și aceștia vor să arate. Un discurs al unui politician despre descentralizare poate fi calificat ca un discurs despre servirea unor interese din teritoriu, eventual chiar a unor baroni locali, astfel o problemă birocratică, legată de macanismele de guvernare devine o problemă morală legată de interese ascunse. Problema legată de exploatarea unor resurse naturale nu este doar una economică și fiscală ci devine una patriotică și morală atunci când prin intermediul mass-media sau al adversarilor politici apare suspiciunea că politicienii de la putere vor să vândă resursele țării unor străini.

Toate aceste lucruri sunt dezvoltate și exagerate de taberele politice pentru a induce votantului o teamă că cei pe care îi susține el s-ar putea să nu fie corecți, onești și alegerile devin morale mai mult decât tehnic-politice.

Frica de răul cel mare

În 2016 Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale din Statele Unite, iar o parte din votanți au fost calificați de mass-media ca votanți ai răului cel mai mic. Hillary Clinton avea un scandal în desfășurare și fusese în poziția de secretar de stat în timpul celei mai mari tragedii externe a Statelor Unite din mandatele lui Barrack Obama, atacul de la Benghazi unde au fost omorâți 4 americani printre care ambasadorul american în Libia. Pe lângă asta mai era și scandalul e-mailurilor șterse de Hillary Clinton și alte scandaluri în care aceasta a fost implicată în trecut. În acest context ambele tabere au încercat să creeze imaginea răului cel mare pentru oponent. Donald Trump era descris ca un om de afaceri foarte bogat din top 1% care a avut momente de misoginism sau ură față de minorități și era apropiat de personaje de extremă dreapta. Hillary Clinton era descrisă ca un Washington Insider, parte a sistemului, și care a fost implicată direct în numeroase scandaluri cu urmări grave pentru țară. Cea mai mare parte a mass-media a ajuns la concluzia că populația a fost influențată mai mult de campania lui Donald Trump, iar din cei care s-au dus cu gândul să voteze „răul cel mai mic” au votat candidatul republican.

Același tip de comportament la vot s-a înregistrat în foarte multe cazuri în ultimele două decenii. În România putem da exemplul alegerilor prezidențiale din 2000, unde Ion Iliescu a câștigat detașat în fața lui Corneliu Vadim Tudor. În 2017 în Franța populația a votat covârșitor cu Emmanuel Macron împotriva candidatei Marine Le Pen care fusese descrisă de oponenți ca un candidat de extremă dreaptă.

Mânia și mândria

Sunt sentimente diverse care intervin atunci când alegătorii iau decizii electorale. O parte dintre votanții lui Corneliu Vadim Tudor au fost identificați ca fiind dezamăgiți profund de clasa politică din primii zece ani de democrație de după revoluție din 1989. Această dezamăgire se transformă uneori în mânie și dorință de răzbunare, astfel se explică prezența unui număr mare de tineri în electoratul lui Vadim Tudor, alegerea liderului PRM fiind un gest de furie față de clasa politică dar și față de ceilalți votanți.

În Statele Unite identificarea cu un candidat este legată de un important factor de mândrie. Partidul Republican se bazează pe mândria națională a votanților săi, mândria a fost un factor foarte important în decizia celor care l-au votat pe John McCain la prezidențiale în 2008. John McCain fiind un erou național, fost prizonier de război în timpul războiului din Vietnam.

Politica de identitate, un concept politic care se bazează foarte mult pe componenta de mândrie promovează candidați din diverse grupuri etnice sau sociale. Astfel votanții dintr-o anumită minoritate se pot simți mândri de reușitele candidatului care îi reprezintă.

Frica de înfrângere

Un alt factor de influență pentru votanți este frica de înfrângere, o parte dintre votanți nu vor vota cu candidați sau partide care conform sondajelor vor pierde alegerile. O parte din alegători au tendința să nu voteze cu partidul sau candidatul care îi reprezintă cel mai bine dacă acesta are un procent foarte slab în sondaje. Asta se întâmplă destul de des cu partidele aflate aproape de extremele ideologice, partide care nu-și pot atinge potențialul. Partidul Verzilor din Germania de Vest înființat la sfârșitul anilor ‘70 nu a reușit să obțină mai mult de 7% din voturi în primii 30 de ani de existență, doctrina sa fiind considerată aproape de extremism datorită unor mesaje considerate anti-militarizare și anti-business. În prezent retorica partidului a ajuns mult mai aproape de discursul celorlalte partide, iar politica de protecție a mediului și regularizare businessurilor în acest sens a devenit o prioritate în Germania dar și în restul lumii occidentale, partidul are în prezent aproximativ 70 de mii de membri. Dar teama de înfrângere nu decide doar soarta politică a unor partide, ci este cea care poate decide alegeri și. implicit conducătorii unor țări pentru perioade lungi de timp.

23 Noiembrie 2018

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *