Majoritatea tăcută

Posted by

„And so tonight to you, the great silent majority of my fellow Americans – I ask for your support” Richard Nixon – 3 noiembrie 1969

Există foarte multe concepte sociologice care descriu comportamentul electoral al populației. Unul dintre ele este cel al majorității tăcute, majoritatea care nu apare în sondaje decât uneori, majoritatea care decide într-o democrație si care are un comportament despre care unii spun că e puțin ciudat, sau poate e prea normal ca să fie observat.

Richard Nixon s-a adresat acestei majorități tăcute, în 1969, după ce cu un an înainte a câștigat destul de ușor alegerile împotriva lui Hubert Humpfrey. Era sfârșitul anilor ‘60, începutul anilor ‘70, o epocă cunoscută ca a hipioților, a militanților împotriva războiului din Vietnam, mișcările pentru drepturile omului, chiar Woodstock. Și la Casa Albă ajungea fără probleme un presedinte conservator pentru doua mandate. Discuția pare mai cunoscută acum.

Conceptual

Dacă ne-am întoarce la începuturi ar trebui să menționăm teoria spiralei tăcerii, promovată de Elisabeth Noelle-Neumann, politolog german. Aceasta stipula faptul că presiunea socială constrânge anumite persoane sau grupuri să rămână tăcute din frica acestora de a fi izolate dintr-un grup mai mare. Un concept teoretic care încearcă să explice atât formarea opiniilor cât și diferența dintre mainstream și opiniile izolate, dar și impactul direct al comportamentului oamenilor în crearea și distribuirea opiniilor.

Această teorie ne dă primele indicii asupra a ce înseamnă majoritatea tăcută. În epoca digitală unde suntem conectați non-stop la media formatorii de opinie și trusturile media pot impune cu o ușurință mult mai mare decât în trecut anumite opinii mainstream. Astfel, agenda publică nu mai este condusă de problemele sau bucuriile majorității, ci de problemele sau bucuriile celor care controlează distribuția opiniilor și a informației.

Minoritatea vocală

În ziua de astăzi există o anumită atracție a societății asupra minorităților și a eliminării diferențelor dintre majoritate și minorități, fie ele etnice, religioase sau sexuale. Dar în trecut au existat câteva mișcări importante pentru drepturile minorităților, iar unele există și astăzi. Astfel problemele minorităților au intrat în agenda publică și au devenit mult mai importante și mai prezente decât alte probleme.

Și-au făcut loc în viața de zi cu zi acțiunea afirmativă prin promovarea membrilor minorităților în anumite organizații, promovarea disproporționată a problemelor minorităților în presă. Cu siguranță toate acestea sunt efecte ale unor perioade îndelungate în care minoritățile au fost discriminate într-un mod sau altul, chiar persecutate în anumite contexte istorice.

În politică

Există două efecte politice definite de conceptele descrise mai sus, unul în Marea Britanie, celălalt în California: factorul conservatorilor timizi (Shy Tory Factor), efectul Bradley (The Tom Bradley Effect).

Shy Tory Factor este un fenomen observat în cadrul sondajelor de opinie din Marea Britanie unde partidul conservator obținea rezultate mult mai slabe decât obținea în final la alegeri. Acest lucru a fost observat cel mai clar la alegerile din 1992 și 2015. Explicația fiind că o mare parte din britanici votau partidul conservator deși spuneau în cadrul sondajelor de opinie că nu vor vota sau că nu sunt hotărâți. Cauzele acestui fenomen sunt multiple, dar o parte din politologi le consideră legate de teoria spiralei tăcerii. Spre exemplu, anumite poziții ale partidului conservator sau ale unor politicieni din cadrul partidului nu sunt considerate frecventabile de presa mainstream, așa că oamenii dezvoltă o timiditate în a-și exprima simpatia față de partid în mod public.

The Bradley Effect este o teorie dezvoltată de candidatul democrat la poziția de guvernator al Californiei în 1982, Tom Bradley, fost ofițer de poliție și primar al Los Angeles. Teoria susținea că în cadrul unor alegeri în care există doi candidați, unul alb și unul de culoare votanții albi vor spune în sondaj că nu sunt deciși sau că nu vor vota, iar în cabina de vot îl vor alege pe candidatul alb. Această teorie se bazează pe o alegere diferențiată în funcție de rasă, și a fost testată în cadrul alegerilor din 1982 pentru guvernarea statului California. Tom Bradley, politician de culoare, primar al Los Angeles de 9 ani a pierdut alegerile la scor foarte strâns în fața candidatului republican George Deukmeijan, procuror general al statului California, alb. Surpriza fiind că Bradley era favorit în toate sondajele dinainte de alegeri. Aici sunt mai multe cauze, una fiind cea descrisă de Bradley mai sus legată de faptul că votanții albi votează cu candidatul alb deși nu menționează asta în sondaje. O altă cauză este dată de prezentarea evazivă a rezultatelor sondajelor astfel încât candidatul minoritar să fie într-o poziție mai bună, aceasta căzând sub responsabilitatea caselor de sondaje sau a media.

România

În ultimii 29 de ani au existat multe ocazii în care majoritatea tăcută a arătat că are ceva de spus.

Un exemplu semnificativ este cel al alegerilor pentru primăria București din 2016, unde campania Gabrielei Firea, eventuala câștigătoare a fost mult mai puțin vocală decât cea a celor de pe locurile doi și trei Nicușor Dan și Cătălin Predoiu, iar rezultatele finale au surprins, deși nu foarte mult. Candidata PSD la primăria generală precum și ceilalți candidați PSD pentru consiliul local au obținut procente în plus față de sondaje.

Alt exemplu ar fi alegerile prezidențiale din 2000, unde în turul doi Ion Iliescu a câștigat printr-o diferență majoră, aici majoritatea tăcută, care nu apărea în sondaje a ieșit la vot împotriva lui Corneliu Vadim Tudor, candidat perceput ca extremist.

În ziua de astăzi oare mai există o majoritate tăcută? Pot fi considerați oamenii care absentează de la vot drept majoritatea tăcută?

14 Septembrie 2018

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *