Paul Romer – povestea unui economist

Posted by

Paul Romer este fiul lui Roy Romer, fost guvernator al statului Colorado, a crescut într-o familie cu șapte copii. Când tatăl său a ajuns guvernator, Paul trecuse de 30 de ani și devenea o voce importantă printre tinerii economiști cu foarte mult potențial. Primul articol despre creșterea economică endogenă a fost publicat la mijlocul anilor ‘80 perioadă în care tatăl său era ales pentru primul mandat de guvernator. În continuare câteva lucruri despre teoria creșterii economice endogene și despre scurta poveste a lui Paul Romer la Banca Mondială.

Teoria creșterii economice endogene

Pentru a sumariza contribuția lui Romer ar trebui să spunem doar că până atunci în modelele economice mainstream progresul tehnologic și inovația erau factori externi (exogeni) pe care activitatea economică îi lua ca atare. Ce a adus Romer în cercetarea economică a fost considerarea progresului tehnologic ca pe un factor endogen. Asta înseamnă că activitatea economică poate influența progresul tehnologic sau chiar mai mult poate determina apariția inovației tehnologice. Acest lucru nu a adus doar ipoteza că agenții economici pot determina progresul tehnologic dar și dezvoltarea unor idei în rândul teoreticienilor despre cum inovația tehnologică poate fi controlată pentru a aduce creștere economică în anumite sectoare sau pentru a rezolva problemele din economie (inflația, șomajul).

Teoria lui Paul Romer a fost foarte bine primită în lumea academică și a fost văzută ca o alternativă a modelului Solow-Swan care propunea o viziune pe termen lung a creșterii economice unde progresul tehnologic era un factor exogen.

În 2018 Paul Romer a câștigat Premiul Nobel pentru Economie, la 62 de ani, după o viață plină de cercetare economică în căutarea unei viziuni pozitive despre activitatea economică. Teoriile lui Romer s-au bazat mult mai mult pe Creștere Economică, și mai puțin pe derapaje sau crize, iar într-o perioadă de creștere economică continuă de aproape un deceniu era de așteptat ca Premiul Nobel să meargă către economiști care au adus o contribuție majoră teoriei creșterii economice.

Paul Romer și Banca Mondială

Pe lângă o foarte bună disciplină profesională în domeniul academic Paul Romer e caracterizat și de etică în toate aspectele vieții. Deși nu la fel de talentat pentru politică precum este tatăl său, nici măcar la fel de preocupat de viața publica, a ajuns totuși în cursa pentru poziția de economist șef al Băncii Mondiale. În octombrie 2016 a preluat poziția, dar după mai puțin de un an și jumătate Paul Romer a demisionat din funcție după o controversă produsă de un interviu din Wall Street Journal. Paul Romer a acuzat echipa de analiști responsabilă de raportul “Doing Business”, un clasament al țărilor în funcție de ușurintă de a deschide și a menține un business, că a schimbat metodologia din motive politice pentru a scădea rangul statului Chile. Liderul echipei de analiști fiind economistul chilean Augusto Lopez, acuzat de Paul Romer că ar fi modificat metodologia în mod intenționat pentru a afecta imaginea statului Chile pe parcursul mandatului de președinte al Michellei Bachelet (Partidul Socialist). Acuzațiile lui Romer au venit în cadrul unui interviu și nu au fost văzute că o evaluare onesta, mai ales pentru că nu au fost susținute cu probe. Povestea a rămas ambigua, dar a lasat impresia unei lipse de pricepere din partea lui Romer, mai ales în relația cu presa și in abilitățile de a-și face loc in cadrul mișcărilor interne din Banca Mondială.

A fost un episod care a adus suspiciuni asupra acțiunilor Băncii Mondiale, dar care însă nu a fost susținut cu dovezi sau cu o lucrare care să demonteze metodologia utilizată de echipa “Doing Business”, ceea ce a dus la asteptata demisie a economistului. Banca Mondiala este o instituție mamut cu scopul declarat de reducere (micșorare, eradicare) a sărăciei, care i-a avut ca președinți printre alții pe un secretar al apărării din Statele Unite Robert McNamara și un subsecretar în același departament al apărării Paul Wolfowitz. Paul Romer a ocupat rolul de economist șef pe care l-au mai ocupat și alți economiști importanți precum Stanley Fischer sau Joseph Stiglitz.

12 Octombrie 2018

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *