Adevărul istoric

Posted by

Moise Guran, proaspăt politician și om nou a fost criticat dur de jurnalistul Cristian Tudor Popescu săptămâna asta. Guran a scris într-un articol de pe blog că a fost bine pentru principatele unite că țăranii răsculați în ‘907 au fost „mitraliați” de armată și forțele de ordine. E vorba de o idee concepută acum șase ani și care încerca să justifice intervențiile în forță ale organelor statului în cazul episoadelor de răzvrătire socială, pe motiv că nu am fost și nu suntem pregătiți pentru metodele Rusiei de a destabiliza o țară, context potrivit pentru intervenția militară a trupelor rusești în Ucraina începută în 2014.

Moise Guran nu este istoric, nu este nici economist dacă mă întrebați pe mine, dar adevărul istoric e puțin mai complicat de atât. Motive suficiente pentru care să nu am neapărat așteptări de cercetare istorică amănunțită sau obiectivitate în articolele lui de pe blog, la fel cum nici eu nu pretind că ceea ce scriu are valoare științifică. Dar vreau să explic ceva legat de răscoala din 1907 și despre cum trebuie să ne alegem atent taberele pe care le susținem.

În 1907 țăranii s-au răsculat violent din multe motive, unele țineau de sărăcie și foamete, altele de deschiderea mai mare către societate pe care o aveau copiii lor, mulți dintre ei cu posibilități mari de a deveni oameni liberi sau de a se muta la orașe, iar altele țineau pur și simplu de slăbirea puterii feudale de la începutul secolului XX. Până la urmă feudalitate după 1900 mai vedeai doar la noi și la câteva țări vecine. Armata a intervenit excesiv și disproporționat, chiar și fără să menționam aici că dintre soldați majoritatea erau copii ai țăranilor. Printre militarii care s-au evidențiat în oprirea răscoalei a fost Alexandru Averescu viitor general și mareșal, căruia îi dedicăm un mic bulevard între Ion Mihalache și Arcul de Triumf, dar și aproape un întreg mausoleu la Mărășești. E un erou al nostru, la fel ca mulți alții, chiar dacă a colaborat la înființarea partidelor politice predecesoare ideologic Mișcării Legionare. Chiar și președintele Iohannis a primit cadou anul trecut o replică a bastonului mareșalului Averescu, care va rămâne probabil în patrimoniul Administrației prezidențiale lângă mănușa lui Duckadam și pagaia lui Patzaichin. Fiecare țară cu eroii ei.

Pe de altă parte în tabăra agitatorilor erau oameni de stânga pe care astăzi îi stimăm sau cel puțin îi găsim decenți în opinia publică, cum sunt C Mille, Dobrogeanu-Gherea sau comunistul bulgar Cristian Racovski. Aceștia erau oameni care se știau pe numele mic cu Troțki și care aveau aproape aceleași idealuri revoluționare ca și Lenin. Ei nu au participat activ la nicio luptă, dar au influențat atât informarea capilor răscoalei cât și propaganda împotriva boierilor din ziarele vremii.

Câteva adevăruri istorice pe care Moise Guran le menționează corect sunt că Rusia întotdeauna va încerca să-și exercite influența, mai ales datorită apropierii geografice, și faptul că guvernul nostru nu era pregătit pentru răzvrătiri majore și nici acum nu este după mai bine de un secol.

Bineînțeles situația nu a fost aceeași în 1989 și nu va fi aceeași nici la următoarea intervenție a forțelor de ordine împotriva răzvrătiților în România.

Întotdeauna adevărul istoric este mult mai complicat decât la prima vedere.

7 Februarie 2020

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *