Cultura turnătoriei

Posted by

România este o țară fostă comunistă, cu o populație îngenuncheată de un regim opresiv, care s-a bazat pe mai multe tare ale societății pentru a controla toate aspectele vieții de zi cu zi.

Am rămas cu multe defecte după comunism, am trecut printr-o perioadă de tranziție cruntă cu ani de inflație de peste 100%, milioane de oameni rămași fără locuri de muncă și o agricultură descentralizată operată de țărani ca acum două secole.

Au rămas multe sechele în mentalul colectiv, chiar și oamenii care aveau mai puțin de 40 de ani la revoluție au rămas cu atitudini ancorate în comunism.

Probabil cea mai urâtă parte a acestui comportament este cultura turnătoriei. Și eu ca și mulți dintre voi am fost educat să nu-i stimez pe cei care dădeau informații la securitate pe timpul comuniștilor. Cei care ascultau ce vorbea sau ce post de radio asculta vecinul și apoi făceau note informative. Cei care se uitau peste gard la vecinii care aveau un porc de tăiat la Crăciun și apoi spuneau mai departe plini de suspiciune către securistul cel mai apropiat. Nu erau oameni de încredere și trebuiau evitați. Chiar dacă tot aceștia aveau poziții importante și în perioada tranziției.

Cultura turnătoriei ne-a rămas, e modul în care mulți dintre români își justifică locul și rolul în societate. Dacă vecinul are mai multe sigur fură, sau are pile sau face ceva ce e ilegal. Așa că stăm cu ochii pe el și pe capra lui și îl atacăm imediat ce avem ocazia. Resentimentul este încă impregnat în mentalitatea colectivă.

Gabriel Liiceanu a detaliat experiența sa personală într-o excelentă carte acum câțiva ani. Intelectualii români interbelici care în timpul comunismului activau în străinătate ca Emil Cioran și Mircea Eliade erau non-stop urmăriți de turnătorii lor.

Astăzi, așa cum HR Patapievici anticipa în articolele sale din Politice de la mijlocul anilor ‘90, cultura turnătoriei s-a transformat și are noi seturi de valori de referință. Cea mai importantă este religia corectitudinii politice.

Cazul de zilele trecute când Vladimir Tismăneanu a distribuit o poză cu ciori pe care scria „Aeroportul Țăndărei”, revenind apoi cu scuze spunând că nu și-a dat seama de implicații, pagina sa fiind opusă oricăror forme de rasism și intoleranță, este un caz grăitor pentru starea societății de astăzi. Religia corectitudinii politice controlează aspectele vieții de zi cu zi impunând limite uneori aberante exprimării.

Reacțiile nu au întârziat, mai mulți activiști civici cerând autorităților să intervină cu pedepse asupra intelectualului Tismăneanu pentru această scăpare de neiertat. Aceștia urmărind nu doar sesizarea instituțiilor ci și finalizarea pedepsei pentru cel care a greșit. În multe alte cazuri cei care au pârât au cântărit până și gravitatea pedepsei. Unii dintre activiști au apelat chiar și la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Să nu fim reținuți în discurs, CNCD este o instituție profund anti-democratică, simpla ei existență fiind împotriva idealurilor europene și împotriva principiilor pe care s-a fondat democrația românească în 1990. CNCD urmează să-i ceară Universității Maryland acolo unde activează prof Tismăneanu să-și dea cu părerea și să acționeze împotriva acestui comportament, probabil șeful CNCD UDMR-istul Csaba Asztalos sperând la concedierea profesorului.

Cultura turnătoriei arată că astăzi nu vrem doar să pârâm pe cel despre care credem că a făcut un rău ci și să ne asigurăm că va fi pedepsit. O cultură profund greșită care afectează din plin progresul societății și care ne îndepărtează de țările din occident și de o societate cu adevărat liberă.

11 Aprilie 2020

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *