Cum am ajuns la 6 Ani și jumătate de domnie a PSD ?

Posted by

Vă vine să credeți sau nu, în România anului 2019 am împlinit 6 ani și jumătate de domnie a PSD (cu mici întreruperi). Așa cum pe bună dreptate Horia-Roman Patapievici îi numește anii urii. Cum am ajuns aici?

Traian Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale în 2004 și 2009 și a adus o față proaspătă, nouă pentru acea epocă, guvernării țării. Primul guvern cu adevărat de dreapta, cu miniștrii foarte buni dar și foarte răi. Au urmat 8 ani de guverne mai mult sau mai puțin controlate de Traian Băsescu până a venit momentul 2012, când totul s-a schimbat, la guvernare a venit Victor Ponta și au urmat 6 ani de guvernare roșie, cu o întrerupere de mai puțin de 1 an. Momentul de cotitură a venit într-o iarnă în care societatea a fost confruntată cu un val de confuzie și o ceață morală deasă, promovată de alianța USL împreună cu armata lor din media.

Cel mai negru moment al țării după Duminica Orbului și Mineriade

Criza financiară gestionată mai bine sau mai prost de guvernul Boc a atras mult antagonism față de puterea din acel moment. Simpatiile lui Băsescu față de unii miniștrii contestați, precum și co-dependența de personaje la limita legii au atras multe critici din partea mass-media, puternic sponsorizată de PSD și de moguli precum Sorin Ovidiu Vântu și Dan Voiculescu.

În ianuarie 2012 guvernul Boc cu sprijinul declarat al președintelui Băsescu a adus în discuția publică pentru prima dată în era post-decembristă un proiect de reformă a sistemului de sănătate. Acest lucru a fost exploatat negativ și puternic de mass-media adversă. Raed Arafat un personaj aliat PSD încă de atunci, avea o reputație nepătată în 2012 și a fost principala portavoce a sistemului roșu care aștepta în tranșee. Secretarul de stat Arafat era împotriva reformei din sănătate.

Propaganda și manipulările mai ales în media clasică (Antena 3, Realitatea, Jurnalul, Libertatea etc.), dar și pe social media au atins cotele maxime de după 1990. Au ieșit mii de oameni în stradă solidari cu Raed Arafat. Au fost proteste violente, jandarmeria a intervenit cu gaze lacrimogene, au existat arestări.

De ajuns de spus că au fost protestele cu cei mai numeroși participanți în Alexandria sau Roșiori, orașe din Teleorman unde cei mai mulți protestatari erau asistați social și pensionari, de multe ori aduși cu autocare din comune aproapiate. Ion Iliescu a declarat că protestele au natură socială și nu sunt deloc politice cum a fost cazul în anii ‘90, adică protestele dinaintea mineriadelor.

Toata lumea era anti-Băsescu și anti PDL.

Reforma sănătății nu a mai existat. Guvernul Boc și-a dat demisia la mai puțin de o lună de la începerea protestelor.

A urmat un guvern efemer condus de Mihai Răzvan Ungureanu care a picat prin moțiune de cenzură și apoi a venit la putere Victor Ponta propulsat de cea mai toxică alianță a ultimelor două decenii: USL.

A fost un moment de cotitură în politica noastră, probabil momentul în care tinerii au fost cel mai profund manipulați în direcția greșită.

În spitalele de stat nu s-a schimbat nimic.

Echipamentele sunt la fel de vechi, doctorii pleacă în continuare din țară, investițiile sunt mici, tehnologizarea la același nivel, oamenii mor cu zile.

Reforma în sănătate a fost respinsă de societate cu toată furia creată de 4 ani de criză economică, tăieri de salarii și concedieri. Toată ura fiind acaparată și cultivată de mâinile câtorva moguli și politicieni ca Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Victor Ponta, Crin Antonescu sau Liviu Dragnea și apoi exploatată spre a servi intereselor lor.

Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă protestând cu credința că fac un bine țării, fiind însă doar catapulta care îi trimitea pe Victor Ponta și Liviu Dragnea la cârma statului timp de 6 ani și jumătate.

Protestele le-au servit la tot ce au făcut după, în toți acești ani. Au fost butonul care a dat startul unui val imens de plecări din țară, a unor jafuri și furturi cum nici epoca Năstase nu făcuse și a regresului României în toți acești ani.

2019

A fost nevoie de o mare tragedie cu zeci de vieți pierdute ca societatea civilă să se sesizeze din nou peste 3 ani și jumătate ca să dea jos guvernul Ponta. Tragedie care dat cortina la o parte și a arătat întregii lumi slăbiciunile sistemului public de sănătate.

Probabil că în 2015 dintre cei care au ieșit în stradă erau în parte și din aceeași oameni care au protestat și în 2012 și care au votat apoi cu speranță USL. O altă parte eram noi, ceilalți, revoltați de ce s-a întâmplat la Colectiv și veșnici anti-PSD. A căzut guvernul Ponta și a venit guvernul tehnocrat al lui Cioloș.

Aici am văzut miniștri și secretari de stat capabili, care acum sunt figuri importante în politica de la noi: Vlad Voiculescu, Cristian Ghinea, Violeta Alexandru, Dragoș Tudorache sau secretarul de stat Marcel Boloș. Totuși și ei au păstrat la Dezvoltare un PSD-ist, pe Vasile Dîncu, unul din cei mai puternici oameni din țară.

După un an de zile au venit guvernele lui Liviu Dragnea, cu Victor Ponta jucând rolul de opoziția falsă formată dintr-un PSD mai curat, dar cu aceleași fețe vechi.

În octombrie anul acesta ultimul guvern creionat de Liviu Dragnea a picat, iar președintele Iohannis a denumit un nou premier, dar nu știm încă dacă epoca roșie s-a încheiat în România. Încă există posibilitatea să mai fim guvernați de PSD pe parcursul vieții noastre. Să sperăm că dintre noi nu vor mai fi mulți care să pice în capcana asta.

15 Noiembrie 2019

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *