E important ownershipul companiei unde lucrezi?

Posted by

Acest articol e adresat tuturor celor care lucrează în companii private, indiferent de domeniul de activitate dar și antreprenorilor și celor care au profesii liberale pentru selectarea și mai rațională a clienților.

În ultimii cinci ani în compania în care lucrez am posibilitatea de a discuta zilnic cu executivi din toată lumea, unii cu zeci de ani de experiență în domeniul lor, oameni foarte marketabili care au ales după săptămâni sau luni de gândire să accepte poziția pe care sunt. De curând am avut ocazia să cunosc un nou partener de business intern, specialist în supply chain care a lucrat pentru companii ca DHL, Panalpina, UPS și chiar conglomerate industriale. Ca american și executiv de top pentru el e foarte important ca ownershipul și tipul business-ului în care lucrează să nu-i dea nicio durere de cap și să nu aducă schimbări neprevăzute pe termen mediu. În alte proiecte în care am lucrat am avut ocazia să particip la ședințe unde se luau decizii legate de personal. Deciziile erau luate exclusiv pe baza contribuțiilor și comportamentelor persoanei respective la bunul mers la companiei, iar de fiecare dată când era luată o decizie de mutare se ținea cont și de dorința angajatului înainte de toate. Stabilitatea, încrederea și promovarea meritocrației sunt câteva elemente importante atunci când alegi compania pentru care lucrezi.

După ce criterii trebuie să te ghidezi?

Criteriile luate în considerare la alegerea unui loc de muncă diferă foarte mult de la om la om, pentru unii e foarte importantă funcția și ce reprezintă ea în organizație, pentru alții e important câtă influență și putere vor avea indiferent de titlu, iar pentru cei mai mulți e importantă remunerația. Mai sunt și alte constrângeri ce țin de geografie sau de balanța dintre viața profesională și timp liber.

Dacă dorințele personale legate de job au fost îndeplinite la ce trebuie să ne uităm la structura și ownership-ul companiei înainte să acceptăm o oferta?

În primul rând exigențele legate de guvernanța corporativă a piețelor de capital occidentale, în special cele din Statele Unite sunt foarte benefice pentru sănătatea morală și financiară a companiilor. Așadar o companie listată pe o bursă occidentală, fără să aibă un acționar majoritar cu foarte multă putere este o alegere foarte bună. Dacă vrem să restrângem cercul putem să ne limităm la bursele din New York și Londra, iar pe locul doi ar fi companiile listate la bursele din Uniunea Europeană (Germania, Franța, Italia, Spania, Austria, Olanda fiind cele mai mari economii și cu cea mai mare cotă de încredere), Canada, Norvegia sau Elveția.

Dacă nu este cazul, iar compania este listată pe o bursă din est, Rusia, Orientul Mijlociu sau extremul orient atunci va trebui să luăm în considerare dacă există un acționar majoritar și ce putere are acesta în companie. În țările cu o democrație limitată cum sunt Rusia, China și țările din Orientul Mijlociu aproape toți acționarii majoritari au legături cu statul, iar companiile pot îndeplini roluri mai mult decât de a face business și profit. Unele din corporațiile chinezești au un rol clar de impunere a influenței Beijing-ului într-o anumită zonă, iar legăturile cu puterea politică centrală sunt de multe ori mai puternice decât obiectivele de business. Același lucru se poate spune și despre marii jucători din energie din Rusia. Iar dacă ar fi să ne luăm după cifrele vehiculate în presă din douăzeci de colegi sigurul unul sau doi au dat o notă informativă sau colaborează activ cu un serviciu de informații, român sau străin. Așa că dacă sunteți fani ai teoriei conspirației vă puteți gândi la scopul adevărat al vizitei unui director rus în țară la filiala din România a companiei lui, sau de ce a ales să stea la hotelul acela cu acționariat rusesc care e în celălalt capăt al orașului.

Două excepții din extremul orient sunt Japonia și Coreea de Sud unde guvernanța corporativă și încrederea pe care o putem avea într-o companie cu sediul central în una din cele două țări sunt cel puțin la nivelul statelor UE.

În cazul în care acționariatul este local, iar proprietarii sunt oameni de afaceri cunoscuți din România atunci va trebui să verificăm două lucruri importante. Reputația proprietarului, ce se poate verifica începând de la media până la cariera lui de proprietar de companii din trecut, al doilea lucru important este cât de mult controlează managementul, fiind de dorit ca CEO-ul, CFO-ul și ceilalți senior executives ai companiei să fie independenți și oameni cu experiență, nu apropiați personali ai acționarului principal. Am avut acum câțiva ani o ofertă de la o companie ce făcea parte dintr-un concern britanic dar unde fondatorii români încă aveau acțiuni și ocupau funcții executive de top, iar acest aspect cât și modul lor de lucru descris în discuția cu CFO-ul au fost elemente ce m-au făcut să nu accept oferta.

Pe lângă aceste criterii de alegere a companiei mai sunt și altele mai puțin importante dar care pot influența fiecare persoană într-o anume măsură. Un criteriu ar fi religia proprietarilor și chiar a managementului. În companiile unde proprietarii și managementul sunt de religie iudaică zilele libere sunt diferite de cele pe care le au majoritatea românilor, iar Paștele sau Crăciunul pot fi zile lucrătoare. Iar în companiile unde mare parte din acționariat și management sunt catolici sau protestanți s-ar putea să nu stabilească meetinguri sau deadline-uri importante în funcție de data Paștelui Ortodox.

26 Ianuarie 2020

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *