Creștinismul – fragment din Jurnalul Fericirii de Nicolae Steinhardt

Posted by

Creștinismul – fragment din Jurnalul Fericirii de Nicolae Steinhardt

1965

Nenorocirea este că veacuri de-a rândul – și acum mai mult decât oricând – până și oamenii de bună credință (mai ales ei) văd în creștinism un fel de vag și blând cretinism, bun pentru bigoți, creduli și ființe pierdute cu firea.

În vreme ce e clocot, e scandal, e “curată nebunie”, mai îndrăzneț și mai exigent decât orice teorie extremista; e aventura, e happening – e cel mai formidabil happening.

Creștinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate dar e în special un mod de a trai și o soluție și e rețetă de fericire. Mai că aș spune că e supradeconectare, supra-LSD. Pe lângă doctrina creștină, cerințele și rezultatele ei, toate stupefiantele și halucinogenele sunt leac băbesc, diluție Hanemann minimală, roabă neolitică.

Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) și nici medicament mai eficace (ne da libertatea și fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanții de heroina).

Creștinismul dă pace, liniște și odihna – dar nu searbăde și monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobației celei mai riscate. Un trapez la mare înălțime – și nici o plasa dedesubt.

Nu înțeleg cum de nu vad pelerinii aventurilor și petiționarii fericirii ca trec pe lângă ceea ce cauta. Eu unul vad creștinismul ca pe un hiper acid lisergic și o versiune mai tare a unor cărți ca Arta de a fi fericit sau Cum sa reușești în viata a lui Dale Carnegie.

Isihie: fericire. Și nu numai în anumite locuri, la sfântul munte. Pretutindeni. O rețetă universala.

 

Jurnalul Fericirii – Nicolae Steinhardt

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *