Divizarea dreptei

Posted by

Contextul internațional al anilor 2019-2020-2021

În decembrie 2019 a început criza Covid-19, o criză cu totul specială pentru cei mai mulți locuitori ai Terrei, de la cel de-al doilea război mondial nu a mai existat un subiect cu care să se confrunte atât de multe țări concomitent și nici un subiect care să afecteze direct sănătatea și viața oamenilor de pe întreg globul. La sfârșitul lui ianuarie 2020 criza a fost declarată de importanță globală, iar pe 11 martie a fost confirmat statulul de pandemie.

Această problemă a fost întâmpinată din timp de majoritatea companiilor mari, s-au creat war rooms și echipe de criză, unele care încă există. Regiunea Wuhan era și este în continuare de importanță majoră pentru comerțul internațional. Cam toți oamenii din business își dădeau seama că exista un risc destul de mare de criză economică (citiți articolul pentru mai multe detalii).

În decembrie 2019 și până în martie 2020 închiderea unor unități de producție din motive sanitare era ceva obișnuit, ușor de anticipat și relativ ușor de acceptat. Au fost închise zeci de mii de fabrici la nivel mondial, au intrat în carantină orașe întregi, pe lângă o ușoară creștere a șomajului și o scurtă perioadă de criză pentru companiile private, a existat o criză mult mai mare în țările sărace care depindeau de profiturile marilor corporații și de ajutoarele umanitare ale unor ONG-uri, sute de milioane de oameni au fost afectați, Africa fiind probabil cel mai afectat continent de condițiile economice.

Toate aceste lucruri au dus la o divizare și mai mare a societății, unul dintre atributele și cauzele decăderii societății și culturii occidentale. Din patru în patru ani țările din occident se confruntă cu un conflict cultural deschis, prezent în mass media și în multe dintre conversațiile de zi cu zi ale cetățenilor. De la normalitate la nebunie uneori e nevoie doar de o opinie politică divergentă. Acest conflict intern nu vine de la puterea occidentului de a se dezvolta sub premise democratice, nici de la slăbiciunile constituțiilor și ale legilor în general. Cauzele conflictului și ale polarizării se găsesc în felul cum arată și din ce e compusă societatea de astăzi. Generațiile care conduc astăzi mass-media, instituțiile de cultură, instituțiile statului și cele mai multe instituții private care au un cuvânt de spus în discursul și în agenda publică au mai puține calități decât generațiile anterioare. Dispariția unor linii de business clasice sau reducerea semnificativă a fluxurilor financiare din domenii cum sunt presa scrisă, cercetarea, cultura, televiziunea clasică dar și trecerea rapidă la tehnologie și consumul unor informații și produse culturale fără ca prețul plătit să ajungă la profesioniștii care le-au dat viață a dus la absența unor calități morale caracteristice generațiilor anterioare. Astăzi ziaristul scrie pe un site, iar titlul e mult mai important decât metaforele din text, omul de televiziune trebuie să aibă o dicție impecabilă și o ținută de nota zece, chiar dacă nu știe nimic despre subiectele pe care le citește pe prompter. În conversațiile de zi cu zi menționarea unor autori chiar și fără să-i fi parcurs are un impact mult mai mare decât ar fi avut acum trei decenii. La un interviu de angajare doar unul din treizeci de participanți se pregătește temeinic, poți redacta o lucrare de licență sau de disertație fără să fi citit vreo carte în anii de facultate și masterat. Poți crea conținut pe facebook sau tik tok doar pe baza unor clipuri video de la oameni mai cunoscuți. Nu mai e nevoie de educație formală, iar mulți dintre cei care astăzi se află în clasa de mijloc datorită educației blamează anii formării lor, modul cum li s-a impus să memoreze în loc să folosească gândirea critică și nu vor același lucru pentru copiii lor. Generația care conduce lumea de astazi, a celor de peste cincizeci de ani, la fel ca și generația de după vor să distrugă tot ce a fost în trecut și să creeze un nou univers, al lor, fără normele morale depășite ale predecesorilor și fără pretențiile de construcție a caracterului omului pe care le aveam acum trei-patru-cinci decenii sau acum un secol.

Dreapta face parte din aceeași imagine

Dreapta în linii mari ar trebui să fie definita de mai multe tipologii de oameni, de gândire conservatoare, clasic liberală sau libertariană. Cu toate că în România nu există educație formală pentru mase care să explice aceste nuanțe atât de importante odată ce începi viața profesională sau odată ce începi să urmărești evenimentele actuale, dreapta ar trebui totuși definită în linii mari ca o serie de valori politice, economice și sociale, ca o viziune despre viață în sens larg. Iar definiția trebuie să fie una pozitivă, nu e eficient și nu e deloc lucid și moral să îți definești valorile prin opoziție.

Oamenii de dreapta sunt monarhiștii, dar și republicanii, sunt cei care acceptă ideea de națiune și pentru care granițele au un înțeles, sunt oamenii care vor să conserve, atât valorile cele bune din vechime cât și natura și mediul. Oamenii de dreapta știu că setul lor de valori le spune că cel mai bine se dezvoltă singuri, fără ajutor de la alții, nu se bazează pe comunitate pentru viața lor, cu toate astea fac parte din comunitate și îi ajută și sprijină pe cei de lângă ei, se asociază și intră în întreprinderi cu semenii lor. Oamenii de dreapta cred în ceva, fie că e vorba despre o religie consacrată sau de faptul că acest univers explicat în amănunt de știință nu exclude posibilitatea unui creator, iar indiferent de credința lor ei sunt dispuși să accepte și credința celorlalți. Oamenii de dreapta apreciază mai presus de toate libertatea, fără să impună altora acest lucru. Oamenii de dreapta sunt moderați, reținuți sau plini de exces de zel, dar ceea ce trebuie să știe mereu este că toți sunt de aceeași parte: monarhiști, republicani, libertarieni sau clasic liberali, cei care favorizează existența armatei sau cei care vor să dispară orice fel de forță de ordine, cei care cred în Dumnezeu și cei care nu cred.

Pandemia a adus odată cu măsurile sanitare mai multe efecte de ordin economic, acestea au făcut ca o importantă parte a populației să devină izolată fizic, fie că au fost nevoiți să lucreze de acasă, fie că domeniile în care au activat și-au redus activitatea, fie că din motive de sănătate au ales să se protejeze astfel.

Izolarea fizică are la rândul ei efectele ei psihologice, cei mai mulți au devenit mult mai prezenți în sfera online, pe lângă apariția sau dezvoltarea unor voci independente, chiar trusturile de presă consacrate au început să desfășoare mai multă activitate online, inclusiv interviuri prin platforme digitale.

Pandemia la fel ca orice eveniment de importanță internațională, similar cu atacurile de la 11 septembrie 2001 sau cu asasinarea președintelui american John Fitzgerald Kennedy au fost momentul propice pentru apariția teoriilor conspirației. Aici cel mai mult a avut de suferit dreapta, nu atât prin apariția unor teorii ale conspirației din partea oamenilor de dreapta descriși mai sus cât mai ales prin atragerea acestora.

De la împotriva intervenției guvernului la împotriva ocultei mondiale de la Davos

Poziția cea mai comună probabil printre oamenii de dreapta este cea  împotriva măsurilor guvernului, orice intervenție a guvernului este rea. Pe bună dreptate, este ceea ce ne explicau Ludwig von Mises și Friederich Hayek și alți economiști importanți ai secolului douăzeci, este o poziție adoptată de doi din cei mai vizibili lideri de dreapta Ronald Reagan și Margaret Thatcher. E corect pentru un om de dreapta să fie împotriva mâinii din ce în ce mai lungi a statului, ceea ce nu e corect însă este să confunde măsurile guvernului cu orice măsură pe care nu o înțelege.

Organizațiile foarte mari se mișcă foarte încet, eforturile de a scoate pe piață un nou produs, de a impune o nouă tehnologie sunt incredibil de grele, trebuie să treacă printr-un proces birocratic și să obțină verificările și aprobările multor oameni. Acest lucru este greu de înțeles pentru majoritatea oamenilor, chiar și cei care lucrează în organizații mari, de multe ori au rolul lor limitat și nu reușesc să vadă imaginea de ansamblu sau nici măcar nu-și consumă energia cu asta. Organizații mari sunt și în guvern și în privat.

Forumurile internaționale, organizațiile supra-statale sau confederațiile care pun laolaltă mai multe organizații mari au rolul în general de a trasa direcții de ansamblu, pe termen lung și de multe ori aceste direcții strategice nu se finalizează așa cum se planifică. De aceea liderii unor organizații inter-statale sau a unor forumuri de business sunt de obicei oameni care sunt la finalul carierei, care au experiență dar nu mai au ceva de demonstrat. Toți cei implicați știu că o parte foarte mare a discuțiilor din unele forumuri nu vor avea nimic de arătat mai departe.

Toate aceste întâlniri sunt însă premisa perfectă pentru teorii ale conspirației, lideri ale unor business-uri mondiale au un meeting anual pentru cutare forum sau liderii unor țări își dau întâlnire la G7.

Sunt două cauze pentru care oamenii de dreapta au fost atrași în plasa conspirațiilor prima este superficialitatea și lipsa culturii și a educației prezentă nu numai la oameni de dreapta care urmăresc știrile ci și la așa ziși publiciști care au ocupat un spațiu din ce în ce mai larg în online, iar a doua este confuzia care de cele mai multe ori se manifestă prin alegerea luptei greșite. Am văzut cum oamenii de dreapta preferă să-i înfiereze sau chiar să-i anuleze (canceleze) pe gânditorii conservatori care au avut o poziție mai nuanțată în criza sanitară. Folosirea tacticilor progresist-socialiste este un semn profund de superficialitate a poziției și o lipsă de educație în privința termenilor. Plecând de la anularea fostului ministru al educației Daniel Funeriu din motive absolut superficiale folosind termeni specifici narațiunii lui Slavici, până la înfierarea lui Adrian Papahagi și comparațiile de-a dreptul hilare venite din lipsă de educație și de cunoaștere a lumii înconjurătoare.

Poziționările extreme și polarizarea în cadrul dreptei primesc combustibil neîncetat de la puterile estice: Rusia și China care finanțează direct sau prin interpuși cea mai mare parte a vocilor ce creează disensiune. De la Luis Lazarus, la Diana Ivanovici Șoșoacă și de la vocile partidului lui Dan Voiculescu la site-uri mai obscure dar cu trafic mare până la figuri care devin proeminente în lupta din interior cum sunt Pompiliu Diplan și Călin Georgescu, ambii nu doar finanțați de organisme care sunt apropiate forțelor naționale anti-occidentale dar care și finanțează la rândul lor crearea de conținut online în formă scrisă sau în formă video. Până și cei care erau preocupați de geopolitică în cazul Republicii Moldova astăzi au renunțat total la această luptă și au ales lupta mai importantă împotriva propriilor aliați și prieteni, și au acceptat toate punctele de vedere venite de la Moscova fără împotrivire.

Pandemia a afectat foarte mulți oameni, o criză sanitară fără precedent pentru generațiile de astăzi, dar o criză care s-a propagat într-o criză de moralitate și un motiv bun pentru divizare și întoarcerea armelor împotriva celor cu care luptai acum doi ani. Divizarea dreptei se datorează tuturor factorilor de mai sus iar cei care o agravează zilnic ar trebui să-și asume responsabilitatea atunci când adevăratele idei de dreapta vor deveni un discurs marginal socotit ultra-extremist sau în cel mai rău caz doar o amintire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *