Ai Weiwei povestește despre copilăria petrecută în exil, într-o regiune pustie cunoscută drept „mica Siberie“, despre mutarea în America în tinerețe și întoarcerea în China, dar și despre ascensiunea lui până la statutul de superstar al lumii artelor și activist internațional pentru drepturile omului și despre felul în care i-a fost modelată opera de viața sub un regim totalitar.
1000 de ani de bucurii și dureri este o poveste despre o creativitate excepțională și convingeri politice înfocate, dar și o aducere-aminte despre nevoia urgentă de a apăra libertatea de exprimare.